Cu inima pe drum…

– Stinge lumina te rog…, uiti intotdeauna sa o faci, sa le ia dracu de facturi la curent;

Cearceaful i s-a intins peste umar si doar lumina venita de afara de la iluminatul stradal indraznea sa mai arunce inauntru o palida stare de recunoastere a siluetelor disimulate, intinse pe un pat in care nu se putea dormi, cel putin nu in noaptea aceea;

El s-a aplecat sa-ti stranga in brate jumatatea intr-un gest conciliant, usor tardiv si las … si un milion de ganduri ii strabateau mintea si trupul. De ce o face? A mai facut-o de atatea ori cu acelasi rezultat tampit, odios de previzibil. Jumatatea s-a strans ca si cand nu isi dorea sa fie luata in brate, zgomotul nocturn al miscarii cearceafului fosnit dadea tonul unei povesti cu final cunoscut;

– Nu pot sa te pup?
– Dupa tot ce ai facut? numai de pupaturi nu am chef, vreau sa dorm…lasa-ma in pace, mi-e somn
– Hmmmm…. de ce tot timpul trebuie sa fie atat de greu?
– Esti la ora de filozofie sa inteleg…
– Iar tu cochetezi cu ironia…, mi-e sila;
– Foarte bine, in sfarsit impartim acelasi sentiment
– Sila nu e un sentiment, e o stare…
– Iarta-ma…am uitat cine e specialistul la definit termeni in casa asta… ma predau pana si asta imi produce o stare de sila incredibila
– (ofteaza)

Cateva minute nu se mai aude nimic, doar respiratii treze, ochi care clipesc, saliva inghitita si… o liniste atat de galagioasa. In palpitatia aceea negraita, o sumedenie de cuvinte nespuse isi faceau loc, conversatia surda continua, si se amplifica, lua amploare… 

– Cand mi-ai reprosat ca „dupa tot ce am facut”… la ce te-ai referit? Tot ce am facut am facut si fac pentru tine… daca asta e un lucru rau…spune-mi si o sa incerc sa evit alte situatii de genul asta… pe bune spune-mi…
– Si iarasi ne aflam in situatia victima – agresor, nu-i asa?. Te rog mult, chiar mi-e somn, trebuie sa imi dreg oboseala cumva, daca nu sti ce ai facut e cu atat mai grav… sunt lucruri elementare… te rog… chiar vreau sa dorm, vorbim alta data, poate ne trece, asa cum ne trece de fiecare data, hai sa bagam gunoiul asta sub pres si azi… nu crezi ca e cel mai bine asa?
– Nu…e deja prea mult gunoi acolo… nu mai are loc, si eu am obosit, nici eu nu mai am rabdarea pe care am avut-o candva…. hai totusi sa facem efortul asta…
– Pai e 1 noaptea…crezi ca o rezolvam azi… e prea mult…serios… uite eu aproape ca incep sa uit
– Discutia asta nu are niciun sens…
– Tocmai, in sfarsit ne intelegem…
– Trezeste-te te rog, trebuie sa vorbim acum!
– Hai mai ..serios, chiar nu are rost sa exageram, nu ai platit factura la curent… e drept ca pentru a ‘nshpemia oara suntem iar restantieri… dar hai e ok… cat inca ne mai lasa astia curentul … hai ca nu e o tragedie… dormi
– Nu mai pot si nu mai vreau sa dorm, am dormit prea mult, nu despre o nenorocita de factura vreau sa vorbim, e mai mult decat atat…
– Nu-mi spune ca e si cablu…
– Te bag in pizda matii…
– Era si cazul sa devii porc, chiar ma intrebam cat o sa dureze pana la momentul ala
– Nu poti avea o discutie serioasa…
– Serioasa????…. (tonul se ridica) … serioasa????…pai am cu cine sa port o discutie serioasa in casa asta? Se presupunea ca am cu cine sa imi impart viata nu???? Ce imi impart? Momentele de criza pe care mi le produci tu…
– Sunt minunate nu? pana si momentele astea de criza…
– Bai, bai…termina cu cacatul asta pseudo-filozofico-psihologic… mi-a sarit somnul, si stii ceva nu meritai efortul asta… orele mele de somn meu..pana si pe-astea ai reusit sa le faci praf
– Plec
– Mai stii sa faci si altceva in cazuri de-astea? Trebuia sa pleci inainte sa mai ia somnul… s-o ia dracu de viata…

El sta rezemat de marginea patului… gata sa se ridice si sa plece nicaieri, un „te rog ramai cu mine” sau „nu pleca, te rog” sau chiar si un „nu pleci nicaieri!” l-ar fi induplecat.

Jumatatea lui sta ghemuita cu genunchii la barbie si spune:

– Iubesti sa iti bati joc de mine…

el se intoarce urland si cu ochii in lacrimi

– Iubesc sa te iubesc, iubesc sa te vad dimineata, sa ma certi ca nu platesc facturile la timp pentru ca uit, iubesc ca iti lasi periuta de dinti intotdeauna in pozita inversa, ca nu iti ies niciodata ouale ochiuri si ca de fiecare data cumperi lucruri inutile. Iubesc sa te vad tastand aiurea la calculator sau pierzand ore in baie, iubesc sa ma intrebi „cum imi sta?” si sa te prostesti ca un copil ori de cate ori esti doar cu mine. Iubesc sa iti adun parul de pe perna si sa te ingrijesc atunci cand te incearca vreo raceala. Iubesc sa te vad clantanind pentru ca nu m-ai ascultat si ai iesit fara prea multe haine din casa, iubesc sa ma certi si apoi sa-mi intind crestetul intre omoplatii tai seara, la culcare, si sa te sarut strangadu-te in brate… toate astea le iubesc… dar tu… TU…. ma mai iubesti?

E inca dimineata, o dimineata ce n-a urmat unei nopti ci unei vieti, patul nu se mai cere dormit pentru ca somnul nu mai are demult loc in el;

El e inca pe un drum… jumatatea lui si-a gasit in cele din urma un loc in care poate sa doarma

Un gând despre “Cu inima pe drum…

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.