Scoala romaneasca, ce-ar fi daca…

Există o linie clară de departajare între ceea ce înseamnă dezvoltarea academică a unui copil și dezvoltarea dispozițiilor lui intelectuale.
Adică, academicul se referă la ce știe, cât știe – bucăți de informație care se înscriu în paradigma adevărat/fals, deprinderi de lucru care cad sub incidența lui corect/greșit. Pe astea copilul le primește prin instruire directă la clasă, prin exercițiu, prin fișe, prin ce credem noi că e școala, de fapt.
În realitate, mai e o bucată și mai importantă de dezvoltare, ca să zic așa: intelectul și dispozițiile lui: adică ce tip de angajament are copilul față de învățare: e interesat, e curios, persistă în căutarea unui răspuns, continuă și mâine, și poimâine un proiect, caută pe cont propriu, citește pe cont propriu etc.
Parcă noi nu reușim încă să facem aceste distincții între ceea ce înmagazinează un copil și ceea ce îi menține vie dorința de a învăța pentru tot restul vieții.
O dăm întruna cu ce știe sau poate face ori rezolva, îi lăudăm pe cei isteți, chiar dacă ei n-au cheful ăla de a căuta și persista în rezolvări, în investigări, în cercetări proprii.
Aici greșește fatal școala românească: pedalează pe un așa-zis academism – o supraîncărcare cu informație și deprinderi de lucru în defavoarea cultivării dispozițiilor intelectuale ale copiilor. Prea multe lecții cu fișe de lucru și prea puține cu discuții deschise, formulare de ipoteze, modelarea unui concept, testarea lui în ”ce ar fi dacă…”.
Educația românească e primitivă, provincială, neinformată. Sunt studii solide care dovedesc cum academismul devreme sau ”aglomerat” duce la inhibarea dispozițiilor intelectuale de a cerceta, de a crea, de a învăța pentru sine.
Deci, hai să nu ne lăudăm cu ce știu copiii noștri, nici cu cât luce-ar fi daca..crează! Hai să vedem cum gândesc, cum anticipează, cum fac un plan, cum formulează o ipoteză, cum descriu un concept, cum conectează idei în discuție de grup. Foarte bine că nu mai avem auxiliare o vreme! Am scăpat de fișe, fișe, fișe. Poate s-or apuca unii dascăli acum să gândească, să se mire, să caute și să discute alături de copii!

sursa: Oana Moraru

Anunțuri

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s