Omenirea- specie a privirilor.

Omenirea mi se pare o specie a privirilor. Plantele sunt probabil tactile, lumea subacvatica se ghideaza mai mult dupa sunet, pasarile dupa auz si mai toate animalele mizeaza pe miros.

La oameni, o privire te aduce in viata sau te scoate pe tusa. O privire in general regleaza raportul de forte, asigura complicitati sau autorizeaza divorturi definitive.

La nastere, copiii nu vad bine. Nu sunt intrati cu adevarat in lume decat atunci cand se produce primul lock-up in ochii mamei. De-abia apoi incep orientarea individuala si desprinderea ca identitate. Toti copiii cauta priviri bune ca sa creasca sanatos. Cele mai curajoase priviri le au cei de 2-3 ani. Ei inca sunt naturali ca specie, in faza cea mai pura cumva: nu-si feresc ochii, te sfredelesc, te cerceteaza fara alte implicatii ascunse. Au curajul si curiozitatea sa te cunoasca. Jocurile cu „bau” aduc o asa bucurie mereu proaspata a revederii, deghizarile si povestile incep cu proiectii pe care numai ochii mintii le pot face.
copii, maturitate
Odata cu maturitatea, oamenii incep sa isi fereasca strategic privirile. Putini mai stiu sa vada prin tine, multi se ecraneaza, pentru mai multa siguranta si evitarea privirilor neplanificate, neprevazute. Mai toti prefera sa „vada un doctor”, mai toti amana cu „sa mai vedem”, detaliile se „trec cu vederea”, reprosurile au greutatea lui „vezi?”. Putini isi pastreaza privirea verde. Mai toti au probleme cu vederea la batranete

Cultura asta a privirii s-a sofisticat in media, fotografia a devenit un limbaj in sine pe site-urile de socializare, toate povestile sunt supuse azi privirii, istoria chiar se scrie sub ochii nostri, razboaiele sunt transmise live la tv.

Viata mea e, prin urmare, un sir relatabil de priviri: venite fie de la ochi mijiti, fie de la ochi larg deschisi; la randul meu, m-am uitat si lung si scurt, si direct, si pe furis, si sus si jos; m-am hranit din priviri, mi-am clatit ochii, mi i-am dat peste cap sau i-am inchis. Orice alt fel de limbaj a fost cumva secundar sau in plus.

Daca e asa, e relativ usor sa traiesti printre specimenele privirii, fara sa iti pierzi busola. Nu trebuie decat sa inveti sa-i vezi bine pe toti din jurul tau.

Si in tine, eventual, daca ai avut norocul speciilor mai evoluate, sa-ti creasca si ochi pe dinauntru.

Anunțuri

2 gânduri despre “Omenirea- specie a privirilor.

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s