Că e birocrație știm. Că ea mănâncă inutil din timpul profesorului iar știm.
Dar…
Lipsa de inspirație la catedră, analfabetismul funcțional, abandonul școlar, notele mici la examene cu subiecte din ce în se mai simple, demotivarea elevilor, agresivitatea în școli – nu au înflorit, ca fenomene, pentru că toți profesorii acestei țări scriu hârtii toată ziua.
E trist că aceste hârtii doar creează, prin simpla lor existență într-un raft, aparența preocupării pentru management de calitate al școlilor.
Nu este și logic să deducem imediat de aici că dacă nu ar exista, calitatea actului didactic s-ar îmbunătăți peste noapte.
Măsura dnei Ministru e bună. În schimb, entuziasmul pe care îl arătăm, vasta consultare în grupuri largi de lucru sunt investiții prea mari de energie și timp, pentru o temă destul de secundară, care, cred eu, s-ar fi rezolvat cu 2-3 oameni.
Am tot bătut pasul pe loc, de 30 de ani încoace, cu jocuri de imagine, largi consultări și dezbateri, păreri și scandaluri fabricate anume pentru rolul lor de perdele de fum. Azi e ultimul ceas. Nu cred că mai merge cu cosmetizări.
sursa Oana Moraru