Despre abuzurile mari de tipul celor de mai jos voi scrie mereu cu bâta. Fără să amintesc mereu ce oameni minunați sunt la catedre, peste tot. Fără să-mi fie teamă că unii cred că generalizez sau că sunt așa de fragili emotional să o ia personal:
– scăunelul rușinii la grădi, bulina neagră, etichetările, recompensele alimentare;
– meditațiile școlare cu propriii copii din clasă și condiționarea notelor prin lecții private;
– traficul de influență pentru note mai bune și schimbarea de medii școlare;
– strânsul banilor pentru cadouri și primirea cadourilor colective scumpe;
– compararea și ierarhizarea copiilor la clasele mici;
– lipsa de feed-back real către copii și familii; evaluările ca formă de opresiune;
– absențele și întârzierile sistematice ale unor profesori la clasă;
– jignirea, umilirea, amenințarea, jocurile de putere ale profesorilor;
– tratarea preferentială a copiilor; lucrul la clasă numai cu „cei buni”;
– etichetarea elevilor;
– nesupravegherea copiilor în timpul pauzelor;
– concursurile academice individuale sub 10 ani;
– formarea claselor primare prin interviuri și selecție pe sub masă direct cu invățătoarea sau cu șpagă la director;
Niciuna din aberațiile de mai sus nu sunt din cauza sistemului, a programelor, a numărului mare de copii la clasă sau a birocraței impuse.
Sunt din nepăsare, corupție, neimplicarea etică a părinților, a inspectoratelor și a directorilor școlari.
Sunt din calitatea individuală de om. Sau mai bine zis, din lipsa ei.
sursa: Oana Moraru
e-provincia.com 
Nu e chiar aşa, sunt meditatori foarte ok care pregătesc copilul pentru examenele naţionale. Nu toţi fac meditaţie cu profesorul de clasă. Problema e cine a încărcat programele şi subiectele de examen în aşa hal şi de ce.
ApreciazăApreciat de 1 persoană