Super exemplu de atitudine și leadership din partea unei legende la Roland Garros.
Nadal e obișnuit să vorbească la preluarea trofeului, că doar a câștigat Openul Francez de mai multe ori decât oricine, orice open, deci sigur știa ce va spune și totuși n-a vorbit despre el nici o secundă.
A început, în engleză, cu mulțumiri, aprecieri și încurajări față de adversar și nu din postura de învingător, ci prin compasiune, spunând că și el a fost acolo și înțelege ce simte. Apoi i-a zis că sigur va veni și trofeul la care visează, ca încurajare.
Apoi a vorbit cu publicul, în franceză. Cu smerenie multă, cu emoții și recunoștință reală a mulțumit publicului.
Iar apoi a trecut la spaniolă să se adreseze familiei, staffului și susținătorilor lui, ca să încheie în franceză.
Așa arată un învingător adevărat. Show-ul nu este despre el, ci despre ceilalți. Chiar dacă are toate motivele să fie mândru, chiar arogant, că poate să aibă pretenții clare la titlul de cel mai bun performer din toate timpurile în tenis, el rămâne umil și discursul lui este centrat pe ceilalți, nu pe el.
El nu se prezintă ca învingător nici când vorbește despre el, ci este vulnerabil. Spune deschis despre cât de greu îi este, spune că nu-l mai ține corpul și inclusiv că avea dubii dacă va putea să participe.
Campionul absolut se arată imperfect și nu îi e frică.
Cheia succesului lui Nadal nu stă doar în talent, ci în egală măsură în atitudine și smerenie.
articol scris de Csibi Magor.
e-provincia.com 