Prestarea, copilarie

In copilaria mea, la coltul strazii pe care locuiam, vizavi de blocul nostru, in plin centru istoric al orasului Constanta, se afla sediul unei cooperative socialiste metesugaresti denumita “Prestarea”, care dupa cum o arata si numele se ocupa cu prestarea de servicii catre populatie. In vremurile respective, comunistii nu exportau tiganimea la cersit si furat in tarile UE ci, pe cat posibil, o scolariza si se straduia s-o integreze in societatea romaneasca. Motiv pentru care numerosi reprezentanti ai acestei etnii minoritare, functie de abilitatile lor mestesugaresti, se produceau cu servicii pe piata in urma unor contracte cu aceasta cooperativa. In baza unor astfel de contracte, o data pe luna, catre sfarsitul acesteia, nu-mi mai amintesc data pentru locuitorii zonei respective era bucurie mare de tot, cu spectacol gratis, generat de adunarea tiganimii cu mic cu mare, cu pirande si puradei, in fata sediului unitatii respective, pentru a-si lua banii cuveniti pe luna respectiva. De regula ei se adunau dimineata, iar plata se facea undeva in jur de ora 03.00 dupa amiaza.

Tiganimea lucrator-socialista, ca sa-si omoare timpul, isi cumpara de la Alimentara din apropiere, produse alcoolice pe care le consuma la inceput cu veselie galagioasa, pe trotuareler frumosului port la Marea Neagra. Circu’ incepea ceva mai tarziu, cand tiganimea amorsata de aburii etilici isi aducea aminte de datoriile reciproce ivite in luna ce abia se incheiase si incepeau ostilitatile.
Acestea aveau un tipar si o desfasurare bine determinate, demarand cu injuraturile prevestitoare de rupere de statu-quo si continuand cu pumnii, picioarele, capetele in gura si, cel mai spectaculos, sticlele in cap pe care tiganii si le carau cu marinimie si nemiluita unii altora de-a valma ca vorba ceea “tiganii toamna!”. Dar spectacolul nu si-ar fi meritat faima dobandita daca aceasta lupta s-ar fi desfasurat doar intre masculii satrei.
Punctul de maxima audienta se inregistra cand pirandele interveneau in conflictul respectiv. Aceasta interventie era si ea graduala la randul sau. Incepea prin adresarea de sudalmi bilingve tiganesco-romanesti, continua cu expunerea partilor anatomice rusinoase neprotejate de chiloti aflte sub fustele multicolore ale bravelor neveste de tigani, acompaniate de arat curu’ preopinentelor simultan cu batutul feselor acestuia, apogeul fiind atins cand, in culmea paruielilor, pirandele isi smulgeau de picioare puradei de la tzatzele de la care ii alaptau, si-si croiau cu inversunare si dorinta de a ucide adversarele sau adversarii pe unde se nimerea. Dupa consumarea acestor energii negative, pe fondul neamestecului fortelor de ordine si al incurajarilor noastre de la peluza (practic aveam un gard pe care ne cocotam) , iesea casierul unitatii care anunta tiganimea ca putea sa-si incaseze banii.
Brusc se facea liniste, sanitarii improvizati ai satrei incepeau sa se ocupe de raniti, partile combatante se scotoceau dupa ultimii banuti cu care se reimprospatau rezervele bahice si totul se termina intr-o imbratisare si veselie colectiva care pur si simplu te faceau sa te crucesti de minune.
Mi-am amintit de aceste scene din copilarie vazandu-l pe cumatru’ tiganesc care a fost in capul tarii cum, marcat de disperarea, se foloseste in iesirile lui publice impotriva PSD-ului , cat si impotriva oricui nu este cu el, cu precadere din presa, de exact aceeasi tactica, vocabular si metode de lupta tiganesti de care eu ma radeam si cu curu’ copil fiind si neavand paduri ca marele nostru poet national pe care sa le cutreier. Ma distram si eu cu ce aveam la dipsozitie. Nu credeam ca voi ajunge ca la cinzeci de ani sa retraiesc momentele de deliciu oferite de spectacolul tiganesc, rebrenduite intr-un remake prezidential de cea mai joasa factura umana.
Singura arma din arsenalul tiganesc (curu’ si l-a batut cand ne-a anuntat ca regreta ca are steagurile UE, Nato, si Tricolorul in spate ca altfel am fi vazut noi pe dracu’) pe care nu l-a folosit Basescu pana acum este atacarea adversarului cu poldu’ tinut de picioruse. Dar nu-i timpul trecut s-o arunce in lupta politica, pe ha mica a tutei pe care o hraneste cu mere verzi cersite la exhibitionismele politice ale PMP.
De-a Domnul s-o vad si p-asta si pot muri impacat si fericit ca le-am trait pe toate intr-o viata de om!

 

 

Anunțuri

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s