Gura! Colega mea!
Colega mea (o nazdravana maritata cu doi copii) despre care pomeneam cu putin timp in urma, ca alearga in fiecare zi dupa pokemoni, este in pragul extazului. Si-a gasit un tinerel, un iubit secret, asa cum se mai intimpla in cuplurile intemeiate pe traditiune si care, mai ales, se respecta. Azi a venit cu buza sparta si umflata, din cauza ca s-a impiedicat si a dat cu ea de pamant. „Asta patesti cind esti cu capul in nori, iti lovesti gura”, mi-a explicat infatuata. La cei 47 de ani, ciripeste ca o randunica pusa pe zbor, din cuib in cuib. Cioc! Cioc! Cioc! Nu-i mai convine culcusul conjugal, obosita de atributii domestice si anoste, strigand cu glas tare, ca o inchipuita care s-a tacanit de-a dreptul: „Sunt tinara din nou! Toata lumea este a mea. Vreau sa iubesc cum n-am mai iubit.
Nimic nu stiti, natarailor!”
Ca un mos afurisit si usor gelos pe fericirea ei proaspat dobandita, pe care mi-o tot flutura pe sub nas, am comis o indiscretie si am intrebat-o daca nu cumva gura i s-a labartat de la altceva si nu de la o simpla cazatura in Parc. Buzata s-a inrosit. Oare cum am indraznit sa o intreb asa porcosenie, acum in pragul fericirii?
Feeling totusi bucuros sa descopar intimplari magicoaso-romantice, acum, cand oamenii se iubesc mai mult ca niciodata, fie pe ascuns, fie in vazul tuturor. Sa ne urmam inima si sa ascultam zurgalaii, asadar!