Sistemul educational romanesc

Tarile care si-au reformat sistemul de invatamant sunt cele care au inteles ca notiunea de „succes” si-a schimbat sensul de ani buni incoace.

Acum 40 de ani, a avea „succes” insemna sa dai scoruri bune la teste, sa fii un absolvent cu diploma, sa primesti o repartitie, un apartament, etc., si sa te inscrii pe un traseu predictibil catre o pensie sigura.

Scolile functionau ca fabricile: cu program de lucru, doua schimburi, orare menite sa fragmenteze metodic cunoasterea, discipline distribuite in intervale de cate 50 de minute, pauze scurte, continuturi feliate egal, situatii de invatare aplicate uniform ca retetarele din bucatarie. Cultura scolara se baza pe eficienta de tip industrial si competitivitatea de tipul „angajatul lunii” (vezi vestitele panouri pionieresti de onoare). Existau un sens al ordinii, o comoditate a predictibilului si productie sigura de minti functionale si docile.

In Romania scolile au ramas asa cum am descris mai sus. Noi nu ne-am redefinit ca natie, dar nici ca parinti, notiunea de „succes”. Inca ne inscriem fortat copiii pe drumul pe care l-am batatorit noi. Probabil pentru ca nu stim altul. Probabil pentru ca reformarea ar insemna multe sacrificii dureroase.

Cu toate astea, n-avem cum sa ignoram ca multi alti copii din lume, de varsta alor nostri, nu mai merg de ani buni in scoli-fabrici. Se lucreaza la devenirea lor in termenii adaptabilitatii, capacitatii de asociere, integrare si inovare. Se lucreaza in comunitati academice selectate, se invata transdisciplinar, se pune accent pe cecetare, se masoara capacitatea copiilor de a emite si testa ipoteze.

Calitatea vietii, sanatatea mentala si starea de bine sunt date clar de felul in care intelegem notiunea de „succes”. Vad o multime de copii care au plans pentru cateva sutimi ratate pana la nota 10.0. O multime de parinti care si-au postat triumfal notele copiilor pe fb. Ca insemne ale succesului, probabil, asa cum il inteleg ei.

Nu vad portofolii, comunitati de mentori, programe de dezvoltare a talentelor, consilieri si psihologi confirmand aptitudini, nuantand calitati si validand potentiale.

Vad doua mari examene nationale care separa ca boabele de fasole copiii unii de altii, in termenii stricti ai controlului de calitate pe care au invatat muncitorii sa-l aplice la capatul benzii de productie. Nicio alta nuanta sau sarbatorire a intelectului uman sau a frumusetii care vine din uimitoarele diferente intre mintile noastre.

De aceea imi displace mult urarea „succes la examen”. Mi se pare un nonsens trist.

Anunțuri

2 gânduri despre “Sistemul educational romanesc

  1. Fiecare parinte are dreptul sa hotarasca ce inseamna succes. Daca pentru parintii romani succesul se defineste prin note mari si diplome, acesta este drumul urmat. Daca alti parinti din alte tari considera ca succesul este adaptibilitate, asociere, integrare, pe drumul acesta se merge. Important de inteles ca oricare ar fi definitia succesului, statul nu are voie sa-si impuna propria definitie asupra parintilor care poate gindesc diferit.

    Apreciază

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s