Boala de care suferă România nu este sărăcia. Este ura. Ura primară, profundă, necondiționată. Ura cu toate dezmembrămintele ei: inuman, grotesc, transformabil, etc. Probabil ați văzut că nu am mai scris nimic din tot ce înseamnă politică.
Dar, gustul amar ce-l am se adâncește tot mai mult. Nu pentru că a pierdut PSD – știu, cei cu scobitori în loc de neuroni, spun că sunt psd-istă, până la urmă, dreptul lor, atât pot -, a meritat să piardă, din o mie de motive, nu pt. că a fost condamnat Dragnea – poate merita, poate nu, habar nu am, nu sunt în măsură să judec, deși modul în care s-a judecat și pronunțat decizia este de discutat (scopul scuză mijloacele, însă, nu? ), ci pentru grotescul pe care l-am văzut, aici, pe fb și în stradă. Un grotesc demn de oamenii peșterilor, dar ridicat la rang de virtute, de „istorie”.
Gustul amar este legat de mocirla în care ne afundăm tot mai mult, ca oameni…
Am fost la vot, ca de fiecare dată. Am stat și la coadă, cam o oră – lume multă…
În fața mea niște tineri de douăzeci și un pic de ani, 2 cupluri. Tatuați, cu cercei în urechi, băieții (nu am o problemă cu asta, doar ii descriu) , gălăgioși. Dădeau verdicte: cum ieșea cineva care nu corespundea profilului lor de om superior, făcut și nu născut, punea eticheta: „asta/ăsta miroase a psd-ist! ” Și o făceau cu fală, mă priveau căutând aprobare și aplauze.
Unul dintre ei o sună pe maică-sa:
„- Auzi, mamă, vezi că poți vota oriunde. Vezi cu cine votezi. Nu cu PSD, ai auzit? Votează cu USR. Ai înțeles? USR și, la referendum, pui ștampila pe DA, Da, la amândouă! CU USR ȘI DA, DA, AI ÎNȚELES? NU CONTEAZĂ, FACI AȘA! ” Și se uită cu mândrie în jur.
Ne vine rândul să intrăm în secție. Eu refuz formularele pt. referendum (pt. că refuz să mă las jignită de unul ca Iohannis, care, cf. propriilor declarații nici măcar nu este președintele meu, iar eu nu sunt românul lui). Sunt întrebată, de către duduia cu tableta, cu voce din ce în ce mai tare, de încă 2 ori: „doar europarlamentare? Nu și referendum?! ”
Da, doar europarlamentare, nu și referendum.
Cea la care era lista cu strada mea îmi strigă și numele, cu voce tare, să fie sigură că spectacolul e complet. Deși eram în fața ei.
Uimire pe fața tinerilor din fața mea. Apoi comentarii, la ieșire: ” Asta a ce miroase, bă? N-a votat pt. referendum!”
Restul e doar gust amar…
Și, da, URA, MAI ALES CEA ABIL DIRECȚIONATĂ, NU PIERDE NICIODATĂ ALEGERILE!
SURSA: ADELA ONETE
e-provincia.com 