Pentru mine este exclusa in aceasta viata posibilitatea de a avea alta religie decat religia crestin ortodoxa. Aceasta este religia poporului in care m-am nascut si am purtat-o, o port si o voi purta cu demnitate pana in ultima zi a vietii. Chiar daca acum pare oarecum ciudat ceea ce spun, in urma cu peste 150 ani era o stare de normalitate, mai ales atunci cand Parlamentul i-a solicitat lui Carol I sa treca la religia ortodoxa, drept conditie obligatorie ca sa poata ocupa tronul, devenind astfel primul rege al Romaniei.

Toate astea fiind spuse, revin la ideea pe care doream sa o subliniez, ieri am asistat la o procesiune religioasa a unui alt cult religios, crestin, care are in Romania o pondere de sub 1% din populatie. Cum au decurs lucrurile? Preotul a anuntat ca soseste la ora 13:00, ceea ce in realitate a fost 12:45, nu 13:15, nu 13:30, nu alta ora. Pe tot parcursul procesiunii nu am simtit nici un interes financiar din partea trimisului bisericii, am observat in schimb vocatie, bun simt si tinuta.

Am stat si am cugetat 24 ore, dupa aceasta perioada de timp, emit o concluzie personala: Biserica Ortodoxa trebuie cat mai repede sa revina la un lucru elementar, in selectarea clericului ortodox trebuie sa revina in prim plan vocatia, trebuie renuntat la a mai primi in randurile bisericii oameni care fac aceasta meserie pentru alte obiective decat vocatia de a fi preot, iar cei 3-4 ani de pregatire teologica, trebuie sa fie o sita cu gauri microscopice prin care sa treaca doar cei capabili sa duca cu seriozitate, onoare si demnitate cuvantul Domnului in Biserica Crestin Ortodoxa. Cei care vor sa faca aceasta meserie din alte considerente, sa fie indrumati spre alte meserii: de la proprietari de diverse afaceri si pana la prestatori de diverse servicii contra cost.

In cursul zilei de ieri am stat alaturi de oameni simpli, oameni varstnici, oameni ajunsi la acel moment din viata in care nu au de ce spuna lucruri nereale. Nici nu vreti sa stiti ce spuneau despre reprezentantul bisericii crestin ortodoxe din zona. Doar un exemplu: Cum este posibil sa refuzi sa faci o slujba la un mormant pentru ca nu ti s-a platit contributia? Oare cum ar fi fost in 1917-1918 sa-i vezi pe sutele de preoti militari ortocsi, cei care pe campurile de lupta de la Marasti-Marasesti si Oituz mergeau prin sueirat de gloante si cu pretul vietii le dadeau o ultima impartasanie soldatilor muribuniz, ca scot inainte din ranita un carnetel, sa vada cine le-a platit contributia si cine nu?
Rolul unui preot este acela de a pansa rani sufletesti si nu acela de a le adanci.

SURSA: Sorin Stanisel