Alina si Alin

Prima dată în viaţa mea când am văzut ce poate ieşi dintr-o prietenie între două cupluri a fost când i-am cunoscut pe Alina şi pe Alin, doi tineri din Bucureşti (acum, la 36 de ani, lumea e tânără, să fie clar) logodiţi fedeleş. Bun, aveau deja naşii arvuniţi, erau cei mai buni prieteni ai lor, soţ şi soţie. Au făcut planuri de nuntă vreun an de zile, ştiau deja ce culoare va avea sclipiciul din cocul naşei şi ce formă va avea sutienul miresei. Probabil acest din urmă detaliu, excesiv invocat în discuţiile lor, l-a făcut foarte curios – şi, brusc, foarte viril – pe viitorul naş. Nu se ştie cum, cu o lună înainte de nuntă, năşica a ieşit în oraş cu nişte colege de serviciu, să consume o pizza, şi a zărit la un moment dat maşina soţului ei, într-o parcare în care teoretic n-avea ce căuta. A dat să sune la 112, să spună că i-a furat cineva maşina lui bărbatu-său, dar l-a sunat pe el, că era mai simplu din punct de vedere tehnic. Telefonul lui era închis, semn că era din cale-afară de prins într-un brainstorming. Îngrijorată şi generoasă, l-a mai sunat de 99 de ori, în timp ce pizza i se sleia tristă în farfurie. Iar robotul, la fel de generos, i-a explicat că abonatul este în afara ariei de acoperire sau în afara hainelor personale. Vă rugăm reveniţi. Seara, când naşul a descins la domiciliu, a avut proasta inspiraţie s-o mintă pe naşă. Ea, în timp ce aparent dezlega un rebus (în pătrăţelele căruia, de fapt, cărcălea floricele şi dinamită), l-a întrebat ce-a făcut în ziua aia. El s-a lamentat că multinaţionala în care lucra l-a stors de vlagă şi că n-a avut timp nici să-şi mănânce sandvişul cu sălămior şi margarină cu Omega 3, pe care i-l construise ea, mămoasă, ca în fiecare zi. Ăsta a fost ultimul lucru pe care şi l-a amintit el înainte să cadă lat, în urma coliziunii frontale cu telecomanda aruncată de ea în capul lui prost – ca s-o citez. Când s-a trezit, era răstignit pe un fotoliu, ceea ce ar fi fost un aspect pozitiv, dacă prima imagine pe care-a văzut-o – cu un ochi ceţos – n-ar fi fost a consoartei naşe. Anchetele şi sistemele moderne de tortură au relevat că naşul avea o legătură de vreo şase luni cu viitoarea mireasă emoţionată. Dar cum el a decretat că nu divorţează, deoarece este mare păcat în faţa Domnului, au păstrat relaţia în perimetrul patului, timp în care se tot întâlneau efervescent, cu toate ocaziile posibile, în doi sau în patru, după cum aveau ocazia. Naşul a recunoscut tot, ca la Securitate, s-a oferit să dea şi în scris, doar să scape cu suspendare, nu cu divorţ. În ziua când naşa a văzut maşina infamiei parcată regulamentar într-un context neregulamentar, greşeala fatală fusese că au ales să meargă la un hotel – ea se săturase, pasămite, să stea cu libidoul cât puricele, în timp ce venea în secret la el acasă. O să râdeţi, dar cea mai amarnică nemulţumire a naşei e că soţul ei minţise cu privire la managementul multinaţionalei care, chipurile, scosese untul şi potenţa din el, de-aia nu mai avea nici chef, nici timp să isi joace rolul de sot. Ginerică Alin s-a despărţit de Alina, dar n-a priceput nici azi prea bine ce i s-a întâmplat, mai ales că fosta viitoare mireasă a negat cu obstinaţie acest desfrâu, posibil din laşitate, posibil de frică să nu încaseze ceva care ar pasiona IML-ul, în serile lungi de iarnă. Se jura că habar n-are de unde ştie naşul că ea are o aluniţă într-o arie care, conform tradiţiei, e acoperită de chiloţei

Reclame

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.