Doamne, să dai o lege, să doară nesimțirea.

Doamne, știi ce-ți cer? Să dai o lege, ceva, să doară nesimțirea. Dar, știi cum să doară? Ca cel care o practică – pentru că da, nesimțirea e voluntară, nu te naști cu ea, independent de voința ta – să se tăvălească.
Aseară, Cora/ Bucuresti:
Știți că în orice parcare subterană există, între rândurile cu locurile de parcare, culoar și trecere de pietoni. A venit un „șmecher” și și-a parcat mașina fix pe acea trecere, în diagonală, în buza magazinului. Astfel încât nu mai puteai traversa dintr-o parte în alta, nici fără cărucior, d-apoi cu …cărucior. Pentru a ajunge la mașina ta, trebuia să ocolești rândurile de autoturisme parcate și să te chinui să treci căruciorul cu cumpărături peste sau printre umflăturile acelea montate, ca limitatoare de viteză.
De-aia zic, Doamne! Prea multă nesimțire prin țărișoara asta! De aia, zic: Doamne, să dai o lege, să doară nesimțirea, ca de la guvernati sau autoritati locale, slabe sperante sa aplice amenzi, conform legilor in vigoare.