În educația de mâine, CONSTANTA va fi PERFORMANȚA, iar VARIABILA va fi TIMPUL. Adică: elevii vor sta în școală exact atâta vreme cât are nevoie, fiecare dintre ei, să ajungă la o performanță definită și cuantificată. Unuia îi va lua 5 ani ce face altul la matematică în 8 ani, 3 la geografie ce poate învăța altul în 7. Fiecare individ va avea pe harta cunoașterii lui obiective individualizate, la care va ajunge, cu susținerea profesorilor, mult mai temeinic, fără găuri în cașcaval. Softurile din spatele programelor de învățare nu îi vor permite să treacă la nivelul următor până nu va ”completa” pragul anterior. Evaluarea va deveni mult mai complexă în formele ei de portofoliu și se va baza mult pe aplicații practice și rezolvare de probleme. În aceast tablou, profesorii vor deveni ghizi, mentori, antrenori, coach; copiii vor învăța de la unul sau 7 alți profesori, simultan, va învăța mult de la colegi, va colabora. Meseria de profesor va crește enorm în prestigiu – pentru că fiecare profesionist va deveni el însuși un designer de destine.

Deci cine se grăbește să arunce cu pietre în mine, când zic că școlile se vor desființa curând în forma lor actuală, gândiți-vă de două ori unde v-ați da copilul: trecutului, ca să fie ”carne” de justificat catedre și salarii pe norme didactice sau viitorului, ca să fie regizorul propriului destin?

sursa: Oana Moraru- scoala Helikon