Adam şi Eva

Adam şi Eva…de unde să încep? Am văzut cartea pe noptiera unei prietene acum doi ani. Titlul țin minte că m-a zguduit, nu pentru semnificația lui populară ci, cum să spun, a fost ca un flashback, ca şi cum recunoşteam pe cineva drag după mult timp, fără să-l fi cunoscut vreodată. Am mutat-o pe noptiera mea şi de atunci până aseară nu am mişcat-o. Mereu se ivea ceva, ori răsfoiam altceva, ori paradoxal, parcă nu voiam să o citesc. Dacă ar exista încărcături karmice, sigur ele ar putea să explice mai bine pendularea. Aseară totuşi, m-am ambiționat şi am început să parcurg primele rânduri, după care am absorbit-o pe toată în câteva ore.

Concluziile mele:

1. Timpul chiar are căi misterioase. Anumite lucruri trebuie să le afli şi să le înțelegi la vremea lor, când ai capacitatea. Dacă aş fi citit cartea acum doi ani, ar fi fost pentru mine un alt roman de dragoste, cu recurenta mântuire prin reîncarnare. Acum însa, simt că ideea de la care a plecat Rebreanu, idee înrădăcinată în „Banchetul” lui Platon (tot ieri am aflat, după ce am răscolit prin mai multe surse, căutând să aprofundez noțiunea, care mă fascinase), este una ce susține întreg universul, deci pot să apreciez lucrarea la adevărata ei valoare.

2. Fără să cunosc sau să fi auzit despre conceptul de la care autorul dezvoltă firul narativ (şi este unul destul de deosebit), manuscrisul meu este clădit pe exact aceeşi temă, doar că nu-i dădusem nume, ci doar mi-o imaginasem şi am fost suficient de naivă cât să cred că am fost prima. Izgoniții mei, Lilith şi Samael, sunt ca şi Adam si Eva, o singură entitate, care trece prin mai multe vieți terestre, prin chinuri şi suferințe extreme ca să se lepede de chintesența umană şi să revină la forma inițială de echilibru perfect. Bine, ai mei mai sunt şi împărații infernului, deci puțin mai şmecheri. 🙂

3. Nu ştiu dacă zodia mea-i de vină, dar sunt predispusă numai spre lucruri magice şi nici nu aş vrea să văd viața altfel, fără întâmplări cu cărți misterioase cu mesaj tăinuit , pe care le citesc şi le asimilez la timpul potrivit, fără o doză de idealism şi fantastic, fără mitul androginului, fără să visez că există undeva acel bărbat şi acea femeie care, împreună, ating apoteoza, fără să sper că iubirea înseamnă mai mult decât gesturi romantice şi sentimente banale, cum o trăieşte omul de rând, ci e o adevărată forță, o firimitură din absolut şi un portal spre iluminare, spre putere, spre tot. Pentru că, de cele mai multe ori, e vorba de nuanțele pe care le gaseşti între petele de realitate unde, ai fi uimit să afli, cât adevăr stă ascuns.

Dacă n-ai citit-o, pune mâna şi fă-o! It’s a must! În lista mea de lecturi după care am suspinat când s-au terminat, ocupă cu siguranță un loc onorabil în primele zece rânduri!

sursa Eleni Piha

 

Anunțuri

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s