Aleg să mă simt ofensat din cauza faptului că ei aleg să trăiască într-un fel anume, iar eu nu sunt de acord cu alegerile lor, pentru că eu dețin adevărul absolut. Eu dețin rețeta după care „se trăiește”, deși nici măcar nu a fost scrisă de mine.

Aleg să mă simt ofensat pentru că mi se pare intolerabil faptul că fiecare are dreptul să trăiască așa cum își dorește atât timp cât nu face rău celor din jur. Și, nu, „ofensele” mele nu sunt dovada faptului că ceilalți îmi fac rău, ci a faptului că aleg să țin cu dinții de niște credințe care pot fi foarte bine false și iraționale. Îmi doresc să protejez un teritoriu cunoscut care mă face să mă simt în siguranță – nu cumva ca niște idei noi sau diferite să îmi zdruncine fragilitatea eului, viziunea mea asupra lumii și vieții, nu cumva să încep să-mi chestionez alegerile.

M-aș bucura să îi văd suferind ori să le cauzez suferință acestor „paria”, dar pentru că legile nu îmi permit să fac tot ce îmi trece prin cap, atac din umbră, ameninț și încerc să îi înveninez cu energia mea negativă prin orice modalitate găsesc, neștiind că energia negativă este A MEA și că tot asupra mea se răsfrânge.

Dar, de fapt, eu sunt cel bun iar ei sunt cei răi. Eu sunt cel evoluat, iar ei sunt cei „bolnavi”. Pentru că ceva între alb și negru nu cunosc. Toleranța, acceptarea, deschiderea mentală, flexibilitatea, respectul ori capacitatea de adaptare la realitățile acestei lumi mă depășesc.

Nu vreau să accept altceva în afară de ceea ce este deja sedimentat în mintea mea. Eu oricum știu mai bine.”

sursa Mirela Botezatu