Mă enervează invidioşii, cei care încearcă să-i sape pe alţi în speranţa că le-o fi lor mai bine, mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.
Lumea e plină de „profesori” care pretind că fac tot, ştiu tot, dar sunt repetenţi la educaţie şi bun simţ. Prefer persoanele imperfecte şi adevărate, care-ţi luminează calea fără să facă din asta un drapel.
Mă simt la jumătatea drumului şi încep să dau o altă valoare timpului. Timpul meu, timp preţios. Vreau esenţa şi nu aparenţa. Vreau persoane care, în pofida nefericirii şi a greutăţilor vieţii, au rămas frumoase, pline de dragoste, îngăduinţă, înţelegere.
Vreau persoane care ştiu să-ţi intre în suflet şi să rămână acolo.
Vreau să-mi curgă timpul lent, duios, să gust din el ca dintr-un măr parfumat, crocant şi plin de seva dulce a vieţii.
Acum ştiu că prioritatea şi obiectivele mele sunt să trăiesc fără să am regrete şi păreri de rău, în pace cu mine şi cu cei dragi.