Încep prin a vă spune: este o mare minciună naţională că elevii au MULT de învăţat. Acest ”mult” este foarte superficial definit şi, din pricina asta, am ajuns să ne minţim că totuşi, măcar elevii noştri învaţă MULT. Realitatea este că această supraaglomerare de teme şi conţinuturi vine din faptul că nu  dascălii nu şti ce fac la catedră: nu ştiu că rolul  lor este să formeze gândire, atitudini şi adaptabilitate la schimbare şi provocări. Când nu ai ţintă şi nu ştii unde vrei să ajungi cu copilul, faci următorul lucru: strângi pe catedra ta toate culegerile, toate manualele şi bagi din ele, pe umerii lor, până apar nişte efecte. Chestia asta au înghiţit-o şi părinţii, care-s uşor de păcălit, pentru că frica lor e, natural, mare: frica de nerealizare a copiilor. Mulţi profesori şi învăţători sunt apreciaţi pentru că dau copiilor MULT de învăţat. Dacă eşti un profesor bun, creezi ”aha-uri” din clasă, nu e nevoie să îi trimiţi prin culegeri ca pe terenul de arat şi semănat. Lucrezi cu ei în adâncime, puţin şi bun, din ce în ce mai complicat şi inteligent, cu implicarea şi acceptarea lor.

sursa: Oana Moraru, Helikon