Marco Pantani,13 ianuarie 1970-14 februarie 2004, putea deveni cel mai bun, dar drogurile i-au schimbat viaţa. După ce a atins apogeul în anul 1998, câştigând atât Le Tour, cât şi Il Giro, cariera “Piratului” a început să o apuce pe căi greşite. În cele din urmă drogurile aveau să îi aduca sfârşitul. La doar o lună după ce împlinise 34 de ani, Marco a fost găsit mort în camera sa de hotel din Rimini. O supradoză a reuşit sa învingă un campion.
Timp de şapte ani Pantani a fermecat o ţară înnebunită după ciclism, şi a adus satisfacţie milioanelor de fani care îl divinizau. În 1997 Pantani a parcurs înfricoşătorul Alpe’d’Huez mai rapid decât orice alt ciclist din istorie.În anul următor a caştigat Giro(Turul Italiei) si Tour de France.
„Cel mai mare căţărător din istoria ciclismului”, spunea Lance Armstrong după moartea rivalului său.

„Îngerii devin rar campioni, şi campionii sunt foarte rar îngeri .”

Căţărătorii nu sunt doar extraordinari prin abilitatea lor de a urca pe munte( Îngerii munţilor cum sunt cunoscuţi-) sunt diferiţi deoarece sunt atât de fragili si ciudaţi uneori.
În a 18 etapă a Turului Italiei, pe coborârea de pe Colle di Sampeyre, pe o ploaie măruntă, Pantani a căzut. Stă în ploaie ghemuit şi plânge. Mulţimea din jurul lui strigă să se ridice, să urce în şa.Să continue? Oare ce- o fi fost în mintea lui? Acum că era prăbuşit pe marginea drumului în cea mai mare cursă ciclistă a ţării lui, cu fanii urlând în jur …să continue, dar era conştient că nu mai avea cum să câştige. La ce se gândea oare? Îngerii sunt diferiţi !
Acest înger avea să le ofere fanilor un miracol.A urcat pe bicicletă şi a continuat.Nu pentru victorie, nu pentru un atac furios. A continuat atunci când înfrangerea era clară! Doar pentru a termina.Doar pentru că oamenii asta îi cereau,să continue. A fost o căţărare despre care se va scrie ani şi ani.A fost poate cea mai eroică căţărare a unui Om.A fost ultima căţărare pe care Piratul a mai făcut-o !