Nu, n-o să mă apuc de bilanțuri și liste de „bun” sau ”rău” pentru 2017. Nici de „planuri” pentru 2018. Sunt recunoscător pentru ce am reușit în astea 365 de zile. Primul meu gând, atunci când deschid ochii, este „mulțumesc”. În fiecare zi. Pentru că m-am regăsit atunci când mă credeam pierdut, pentru că am învățat să mă privesc și mai adânc în ochi și în suflet, să scot lucruri de acolo și să le văd exact așa cum sunt.

Pentru că nimeni și nimic nu a reușit să-mi omoare dorințele și visurile, chiar dacă, uneori, au fost în comă. Pentru oamenii care m-au ajutat să fie așa, care au crezut și cred în continuare. Mulțumesc și pentru dezamăgire. Stârnită de alți oameni, de cuvinte, de situații. Și asta m-a făcut să cresc și să mă descopăr. Și să-i descopăr pe ceilalți. Pentru mine, 2017 a fost despre adevăruri. Despre revelații. Acum știu mai bine ce vreau, și nu doar în 2018. Și mai știu că se poate.

La mulți ani!