TRISTETE TOTALA. DOI ANI DE LA CUMPLITUL INCENDIU DIN CLUBUL „COLECTIV”. 30.10.2015-30.10.2017. Chestia cea mai dureroasa e aceea ca tinerii, din Colectiv, nu erau in razboi, deci nu ar fi trebuit sa moara, pentru ca nu exista riscul asta. Erau la un concert intr-un club, acolo unde oamenii se distreaza, nu mor arsi de vii, intr-un mod atat de cumplit. Cine a vrut ca ei sa moara si ce anume a folosit pentru a-i arde in acest mod, ca la razboi? De ce e aceasta tacere suspecta, complice? Vinovatii sunt atat de sus incat nu e voie sa fie identificati? Nu statul e de vina ci anumiti reprezentanti ai lui?
E groaznic sa te simti in pericol de moarte, intr-o tara in care nu este razboi, nu este front, nu e napalm, nu e, cel putin aparent, nimic periculos.
Tinerii din Colectiv, nu sunt eroi, sunt doar niste victime ale unei absurde lupte, care nu e pe un front vizibil, ci pe unul invizibil si tocmai asta e oroarea acestei situatii.
P.S. Pe mine ma sperie coincidentele si similaritatile in acest caz. Pe voi nu?
e-provincia.com 
Despre tragedii oricate cuvinte s-ar spune nu alina durerea nimanui, cu atat mai putin a celor care au pierdut pe cineva apropiat. Ce nu se spune macar cu aceeasi energie cu care se cauta conotatii politice la un fapt devenit, din pacate, banal in zilele noastre este ca ce se intampla postColectiv confirma colapsul in care se gaseste justitia din Romania in perioada postmacovei. Aceasta este dupa mine chestiunea cea mai importanta acum cand pentru cei morti nu se mai pot face decat pomeniri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
grav!!
ApreciazăApreciază
da
ApreciazăApreciază