Presa umflă la rang de „scandaloasă” absența manualelor și, ca de obicei, pune în penumbră adevăratele drame ale școlii românești.
Era de aștepat să nu fie manuale după ce au întârziat cu noile Programe, cam 2 luni. Noroc cu figura noului Ministru, cu inocența și felul lui de a călca în străchini, chiar dacă și cu bune intenții, uneori, săracul.
Grav e alt lucru. Manualele nu sunt așa importante decât pentru profii care bâjbâie sau nu gândesc singuri deloc. Dar după ce ele vor fi apărut, o să pară că, gata, ultima treabă a fost făcută și, poate, cu tristețe zic, și ultima schimbare în învățământul românesc s-a-nfăptuit.
Așa de bine s-a menținut în timp nevroza asta a schimbărilor mărunte, că toți sunt sleiți să poată vreodată susține o reformă sau măcar o acțiune autentică și cu impact major.
Așa de convenabilă e jalnica prestație publică a Ministrului, atât de productiv e pentru media să alimenteze dezgustul și anxietățile oamenilor, că n-avem încotro decât să amânăm la infinit adevărul, in varianta lui „naked”: adevărata amploare a analfabetismului, a corupției și a sărăciei școlii românești.
Mereu subiecte tip perdele de fum. Numai bune de întreținut rezistența la schimbare și tendința naturală a minții de a se păcăli optimist că totuși unele școli merg bine, totuși olimpici, totuși uite și manualele în cele din urmă etc…
Sursa Oana Moraru